Casa Tătărescu din București: mărturie arhitecturală și politică între epoci, de la prim-ministru la EkoGroup Vila

Când pășești în casa lui Gheorghe Tătărescu, nu intri pur și simplu într-un imobil interbelic, ci într-o realitate atemporală în care zidurile par să păstreze ecourile unei epoci marcate de putere, neliniști și rafinament discret. Într-o capitală ce și-a purtat mereu cu greutate ispitele istoriei, această vilă din Strada Polonă, nr. 19 se înfățișează ca un spațiu al memoriei politice, un martor fidel al tensiunilor și echilibrelor unei Românii interbelice zbuciumate, păstrând, în același timp, o prezență discretă și un canon al sobrietății ce vorbesc despre ethosul elitei sale. Astăzi, numele de EkoGroup Vila îi conferă continuitate, evitând ștergerea trecutului, ci valorificându-l ca sursă vie de reflecție și cultură contemporană.

Casa Tătărescu în București: de la reședința prim-ministrului la EkoGroup Vila

Figura complexă a lui Gheorghe Tătărescu – politician între modernizare și compromis, premier în două mandate dificile, purtător al unei practici politice ambivalente – își găsește în această vilă un spațiu de exprimare subtil, rezervat. Casa Tătărescu nu este o locuință ostentativă, ci o prelungire a disciplinei și echilibrului său, un refugiu în care funcția publică se diluează în proporții atent calibrate și în relația armonioasă cu un mediu intim. După decenii de ruptură, în care regimul comunist a redus-o la un spațiu golit de sens și după intervenții controversate în tranziția post-1989, vila renaște ca EkoGroup Vila: un spatiu cultural ce păstrează memoria, fără a o banaliza sau împăca cu o mercantilizare ostentativă.

Gheorghe Tătărescu: omul, epoca și paradoxurile puterii

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), om politic și prim-ministru între anii 1934–1937 și 1939–1940, reprezintă o figură emblematică pentru înțelegerea României interbelice, cu toate contradicțiile și compromisurile sale. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, nici confundat cu forme alternative ale numelui său, deși acestea există în documentație. Plecat la studii la Paris încă din tinerețe, unde își obține doctoratul cu o teză critică asupra sistemului electoral românesc, Tătărescu și-a conturat o viziune care leagă democrația parlamentară de autenticitatea alegerilor și legitimitatea puterii. Însă, destinul său politic se desfășoară într-un context al tensiunilor geopolitice, al regreselor democratice și al cedărilor teritoriale dureroase, care îl plasează într-o zonă gri a istoriei.

Intrat în Partidul Național Liberal în 1912, deputat după Marele Război, Tătărescu se afirmă în anii ’20 ca un om al ordinii și al real-politicii, implicat în domeniul internelor și al menținerii echilibrului în fața unor revolte și amenințări regionale. Această disciplină a faptelor și responsabilitatea administrativă rămân fundamentale și în timpul celor două mandate de prim-ministru, perioadă marcată de o cumplită ambiguitate: eficiență și modernizare, dar și restrângeri ale libertăților politice și ale democrației. Contextul culmină cu pierderi teritoriale și cedări externe care fragmentează România Mare și încheie definitiv prima epocă a granițelor istorice.

După prăbușirea carierei sale politice și marginalizarea în comunism, Tătărescu rămâne o figură controversată, nici pe deplin reabilitată, nici definitiv condamnată, iar casa sa reflectă acest statut ambivalent, devenind martora tăcută a unei istorii fragmentate și complicate.

Casa Tătărescu ca proiect de viață și spațiu al puterii rezervate

Nu un simplu adăpost, casa de pe Strada Polonă, nr. 19 este o extensie palpabilă a ethosului familiei Tătărescu și a ideii de funcție publică moderată. Familia sa, provenind dintr-un amestec de tradiție militară și boierească cu rădăcini în Oltenia și Gorj, a insuflat un stil al sobrietății și al ordinii, fără excese, care se oglindește în arhitectura și organizarea spațiului.

La scară, casa surprinde prin dimensiuni relativ modeste, mai ales în raport cu statutul ocupantului său – prim-ministru al României. Această alegere este una cu adânci implicații simbolice: puterea nu se validează prin mărime ostentativă. Biroul lui Tătărescu, situat discret la entre-sol, accesibil printr-un portal inspirat de bisericile moldovenești, este un simbol al acestei etici a reținerii, în care funcția publică se lasă organizată de spațiul privat și nu invers.

O altă componentă a acestei dinamici sociale este integrarea atentă a spațiilor pentru familie și reprezentare. Sufrageria, cu vitraje generoase și luminozitate, funcționa mai degrabă ca un salon de primire decât ca un spațiu dedicat cotidianului, iar bucătăria era discret separată, amplasată la entre-sol, evidențiind codurile de bune maniere specifice aristocrației interbelice. Grădina, calmă și peisageră, cu trasee și diferențe de nivel ce evocă Balcicul preferat de elite, accentuează acest caracter de refugiu și meditație.

Identitatea arhitecturală a vilei interbelice: un dialog între mediteranean și neoromânesc

Opera arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, casa din Strada Polonă reprezintă un exemplu remarcabil de sinteză între influențe mediteraneene și elemente neoromânești timpurii în București. Inițial, conceptul este elaborat de Zaharia, fiind ulterior rafinat de Giurgea, colaborarea lor reflectând un moment de efervescență creativă pentru arhitectura românească interbelică.

• Fațada prezintă portaluri cu o gravitate moldovenească, evitând simetria strictă în favoarea unui echilibru viu;
• Coloanele subțiri, fiecare tratată distinct dar într-o unitate stilistică, relevă preocuparea pentru detaliu și pentru continuitatea cu tradiția;
• Șemineul, creație a sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Constantin Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu, este înscris într-o absidă neoromânească, devenind un punct de referință pentru ulterioare intervenții arhitecturale;
• Feronerii din alamă patinată, parchet din stejar masiv și ușile sculptate atent completează un ansamblu axat pe calitate, nu pe opulență;
• Interiorul combină funcționalitatea cu estetica rafinată, într-un raport precis între spații private și publice.

Arethia Tătărescu: un reper cultural și guardian al coerenței estetice

Rămâne fundamental rolul Arethiei Tătărescu, soția prim-ministrului, supranumită „Doamna Gorjului”. Departe de a fi o prezență decorativă, Arethia a fost o forță discretă a culturii și binefacerii, apropiată de marile figuri artistice ale vremii, precum Milița Pătrașcu, și implicată în renașterea meșteșugurilor tradiționale. Ea a fost beneficiara oficială a proiectului și, probabil, factorul de echilibru care a protejat vila de excese și incoerențe, asigurând consonanța ei cu valorile familiale și elitei interbelice.

Între grija pentru detalii arhitecturale și susținerea artei românești autentice, Arethia a mizat pe o estetică a sobrietății cultivate, reflectată în fiecare colț al casei, de la șemineul brâncușian la relația dintre forme și materiale. În acest sens, Casa Tătărescu transcende dimensiunea rezidențială, devenind un nod cultural între politică, artă și identitate națională.

Comunismul și ruptura simbolică a Casei Tătărescu

După 1947, perioada comunistă aduce o detașare brutală a clădirii de vocația inițială. Arestarea lui Gheorghe Tătărescu și marginalizarea sa politică sunt oglindite în soarta vilei: confiscată, compartimentată și adesea neglijată, casa suferă o degradare lentă, în care simbolurile puterii interbelice sunt relativizate, iar finisajele și proporțiile originale sunt alterate.

În contextul unui regim ce denunța vechile elite, Casa Tătărescu nu mai putea funcționa drept purtător al memoriei publice a fostului premier. Deși nu a fost demolată, lipsa unei politici coerente a dus la pierderea sensului arhitectural și cultural. Grădina peisageră, vitală în proiectul inițial, este simplificată, iar finisajele atent lucrate sunt supuse intervențiilor improprii.

Această perioadă aduce tăcerea asupra lui Tătărescu, iar casa îi devine o amintire muted, fără voce și perspectivă.

Post-1989: erori, controverse și pași spre restaurare

Schimbările politice postdecembriste aduc pentru Casa Tătărescu o nouă etapă complexă. Proprietatea primește noi actori, printre care și Dinu Patriciu, a cărui dublă identitate de arhitect și om public amplifică dialogul tensionat între intervenții și respectul pentru patrimoniu. Modificările aduse interiorului, unele radicale, subminează programul inițial de proporții și finisaje, provocând reacții critice din partea comunității specializate.

Transformarea vilei într-un restaurant de lux simbolizează pentru mulți abuzul asupra patrimoniului: o repurposedare fără echilibru, pornită din interese comerciale și fără abordarea necesară a memoriei locului. Această experiență devine un prilej de reflecție asupra raportului societății cu istoria și cu moștenirea sa arhitecturală.
Ulterior, o firmă de origine britanică preia clădirea și începe un proces de restaurare atentă, revenind la proiectul Zaharia–Giurgea, restabilind proporțiile și detaliile definitorii. Această etapă simbolizează delimitarea clară între exploatarea imobiliară și gestul responsabil de conservare culturală.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate responsabilă și spațiu cultural deschis

În acest context, vila de pe Strada Polonă poartă astăzi denumirea de EkoGroup Vila – o formulă care reflectă nu o schimbare brutală de identitate, ci o tranziție subtilă spre un rol public, respectuos și conștient al patrimoniului. Accesul, realizat pe bază de bilet prin platforma iabilet.ro, în cadrul evenimentelor culturale, subliniază această deschidere controlată și matură, în care trecutul este invitat să dialogheze cu prezentul, fără a se deteriora în consumul efemer.

Casa rămâne, astfel, nu o relicvă pasivă, ci o arhivă vie a istoriei politice și culturale a României, în care vizitatorul poate pătrunde conștient în atmosfera unei epoci tulburi, cu plinătatea detaliilor arhitecturale și a simbolurilor girdurate între lumea publică și cea privată.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu a fost politician român, prim-ministru în două rânduri între anii 1934–1937 și 1939–1940, figură centrală a Partidului Național Liberal, cunoscut pentru rolul său în politica interbelică, postbelică și pentru gestiunea unor momente controversate ale istoriei României.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894); persoanele sunt distincte, din epoci și domenii diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o vilă interbelică care combină elemente mediteraneene cu influențe neoromânești, realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu contribuții artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și o figură cheie culturală, care a asigurat coerența estetică și echilibrul între sobrietate și expresivitate artistică în designul și funcționalitatea casei.
• Care este funcția clădirii azi?
  Clădirea funcționează ca un spațiu cultural cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, oferind acces publicului pe bază de bilet în contexte cultural-artistice, păstrând astfel memoria și identitatea istorică.

Intrarea în Casa Tătărescu, astăzi EkoGroup Vila, constituie o invitație nu doar de a rememora o figură politică complexă, ci de a aduce în prezent un spațiu însuflețit de istorie, în care arhitectura, cultura și politica se întâlnesc într-o dialogare armonioasă și respectuoasă. Este un punct de observație reflexivă asupra responsabilității prezentului față de memoria trecutului, precum și asupra modului în care spațiile istorice pot deveni catalizatori ai unui discurs cultural viu și contemporan.

Vizitați această vilă ca pe o carte deschisă, cu fiecare detaliu simbolizând etape dintr-o istorie care, departe de a fi încheiată, continuă să se scrie în umbra acestor ziduri încărcate de semnificație.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, pentru a pătrunde în povestea acestui spațiu unic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.